Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Castelul Peleș

Castelul Peleș este unul cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

IonCreanga Majestatea Sa Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (născut la 10 aprilie 1839– decedat la 10 octombrie, 1914) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. În perioada sa au fost construite primele universități, la Iași, respectiv București. După războiul ruso-turc, România a câștigat Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

Atât etajul I (1873-1883), cât și al II-lea (1896-1914), au fost construite în stilul Renașterii germane, după planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer și ale celui german Johann Schultz din Lemberg (Lvov), cu transformări și adăugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karinel Liman între anii 1896-1914. Arhitectura exterioara se încadrează predominant în stilul Renașterii germane, mai puțin terasele dispuse în amfiteatru, cu fântâni arteziene, balustrade, vaze și statui din marmură sculptate de italianul Romanelli din Florenta, caracteristice Renașterii italiene.

Castelul este compus din 160 de camere și are un turn central de 66 m Înaltime. Acesta a fost reședința regală de văra (până în 1947), iar astăzi adapostește un muzeu cu colecții de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobilă, etc.

Crucea Eroilor Neamului

Crucea Eroilor Neamului este situată în șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2.291 m, fiind unică în Europa atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare.

Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m, iar în interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.

Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.

Județul Prahova

prahova

Poziție geografică

Județul Prahova este situat în partea central-sudică a României, având o suprafață totală de 4.716 km2 (reprezentând 1,98% din teritoriul României), fiind al 33-lea județ ca întindere, dintre județele țării. amplasare
  • S - Județele Ilfov și Ialomița;
  • V - Județul Dâmbovița;
  • N - Județul Brașov;
  • E - Județul Buzău.
  • Populație

    Populația județului Prahova, în urma recensământului din anul 2002, numară 829.945 locuitori, având o densitate de 183 de locuitori/km2.

    Administrație

    prahova

    Din punct de vedere administrativ, județul Prahova se împarte în două municipii (Prahova-reședința județului și Câmpina), 12 orașe ( Azuga, Băicoi, Boldești-Scăeni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, lopeni, Sinaia, Slănic, Urlați și Vălenii de Munte) și 86 de comune.

    Relief

    Relieful se dispune pe trei trepte, în Nord se regăsesc Munții Bucegi (Vf. Omu de 2505 m, Vf Jepii - 2195 m, Piatra Arsă - 2075 m) cu o gama variată de obiective (Babele sau Sfinxul). De asemenea Munții Ciucaș cu Vf. Ciucaș de 1954 m aparțin tot de județul Prahova, după care urmează un șir de depresiuni și dealuri ce aparțin Subcarpaților Curburii urmate de întinse câmpii (Campiâ Piemontană a Ploieștiului).

    Climă

    Climatul județului este temperat continental moderat cu unele influențe estice ce provoacă viscol în anotimpul rece. Climatul este diferențiat pe trepte de relief cu medii anuale ale temperaturii aerului situate între 20C pe creștele munților și 100C în zonele de câmpie. Precipitațiile scăzând dinspre Nord spre Sud și dinspre Vest spre Est cu valori între 1300 mm și 540 mm anual. Vânturile dominante sunt cele de Vest în sezonul rece fiind prezent viscolul.

    Hidrografie

    Hidrografia este reprezentată de râul Prahova, care la rândul lui este afluent al Ialomiței , cu afluenții Doftana, Teleajen, Cricov. Lacurile naturale sunt fie limane fluviatile (Balta Doamnei, Sărăcineanca, Fulga) fie lacuri din zonă subcarpatică (Vitioara, Slănic). În ceea ce privește lacurile artificiale, este demn de menționat lacul Paltinu construit pe râul Doftana.